TRĂIM PE O PLANETĂ BOLNAVĂ – Disperare şi Speranţă (ISBN 978-606-92500-9-9)


Autor: Mircea BULGARU

Anul apariţiei: 2010

Nr. pagini: 322

ISBN: 978-606-92500-9-9

Domeniu: Cercetări economice

Disponibilitate: La cerere

Citește cartea

Despre carte:  Cartea pe care o oferim cititorului, este o carte de un fel mai deosebit, o carte de reflecţii asupra acestei lumi şi a devenirii şi destinului Omului. Cartea este întrucâtva continuitatea unor idei şi teorii apărute în alte publicaţii ale autorului şi îşi propune să înfăţişeze, pe bază de date incontestabile, cunoaşterea lucidă a lumii în care trăim, o lume complexă, contradictorie, paradoxală şi nedreaptă şi, pe această bază, a reflecta, gândi, desluşi şi construi noi punţi către viitor, spre o altă cale de dezvoltare, care să ducă la Renaşterea Omului, cu năzuinţele, dorinţele şi demnităţile sale şi în armonie deplină cu mediul său ambiant. O nouă cale de dezvoltarea ar însemna în primul rând un NOU model de gestiune a AVUŢIEI PLANETEI, a utilizării în mod conştient a acesteia, în condiţiile unui nou concept de dezvoltare durabilă, raţională, echitabilă şi umană, care să ducă la economisirea resurselor Terrei, reducerea decalajelor şi apropierea în anumite limite a condiţiilor de viaţă a populaţiei de pe întinse zone ale Planetei. În acest sens se impune şi un nou sistem de abordare a societăţii în condiţiile în care Planeta, deci economia mondială, se află în SISTEM cibernetic, fiind vorba de UN SINGUR PĂMÂNT caracterizat de o mare unitate, diversitate şi complexitate.
În cadrul economiei mondiale s-au format noi subsisteme, precum problemele globale şi problemele de integrare ale naţiunilor şi care impun noi teorii şi noi soluţii de abordare la nivel global, regional şi naţional. Este vorba aşadar, de o abordare globală şi sistemică a economiei mondiale, care să ducă la coordonarea problemelor majore de dezvoltare la nivel mondial, la un nou mod de gândire şi de cuantificare a dezvoltării în interesul tuturor ţărilor lumii, indiferent de mărimea acestora, de sistemul lor social-economic, pe baza principiilor solidarităţii, echităţii şi demnităţii umane. În acest scop, lucrarea a fost structurată în şase părţi: Partea I, UN SINGUR PĂMÂNT, Planeta, respectiv economia mondială se analizează într-o abordare sistemică ca un singur TOT, ca unitate, diversitate, structură, dinamică, comportament, iar mediul înconjurător se integrează în mod organic în sistemul global al Economiei Mondiale. Modelul actual de dezvoltare este un model prădalnic care diminuează potenţialul Terrei (Avuţia Naţiunilor) în condiţiile unei crize globale de sistem. Partea II, se ocupă de Resursele naturale ale Planetei, cele regenerabile, resurse cosmice şi ale solului, resurse agricole, forestiere, resursele de apă, de biomasă şi genetice, ca potenţial, structură, dinamică, calitate. Sunt prezentate resursele naturale neregenerabile, cele energetice (petrol, gaze, minereuri), limita şi tendinţa de epuizare a acestora.
Partea III, vizează Resursele acumulate ale Planetei ca rezultat al activităţii omeneşti, nivelul, structura şi comportamentul lor. Acestea sunt exprimate ca stoc sub formă de capital şi investiţii, capital financiar-bancar, stoc rezidenţial şi fond locativ, patrimoniu cultural şi stoc de ştiinţă şi capital informaţional. Partea IV, Resurse umane, fiind abordate sub două aspecte ca resurse demografice privitoare la ansamblul populaţiei, ca evoluţie, reproducţie, structură, distribuţie zonală, migraţie sub forma capitalului uman, cost valoare şi structura acestora.
Partea V, Maladii canceroase ale sistemului mondial, subînţelese ca şi probleme globale, criza ecologică şi a aşezărilor umane, sărăcia, foamea, pacea, războiul, corupţia, terorismul mondial, înstrăinarea şi degradarea fiinţei umane. Partea VI, vizează Lumea de mâine în schimbare, o Nouă cale de dezvoltare, noile presiuni demografice asupra Terrei şi implicaţiile acestora asupra vieţii pe pământ. Dorim să atragem atenţia cititorului că în concepţia noastră, tendinţa de globalizare a economiei mondiale şi de integrare, nu înseamnă nicidecum guvern mondial, desfiinţarea graniţelor, uniformizarea sistemului de dezvoltare, desfiinţarea tuturor restricţiilor de migraţie a persoanelor şi a circulaţiei bunurilor, a strivirii unor drepturi elementare de autoritate ale statelor mici şi mijlocii. Dimpotrivă, globalizarea înseamnă a gândi la nivel mondial conceptul general al Dezvoltării, a elabora o Strategie atotcuprinzătoare de orientare a dezvoltării, a stimula cooperarea dintre naţiuni şi teritorii şi a acţiona local la nivelul statelor, a menţine competiţia loială în condiţiile concrete, specifice ale naţiunilor pe căile ridicării politice, economice, sociale, educaţionale şi morale a fiecărei naţiuni mari sau mici, democratizării relaţiilor internaţionale şi a menţine Unitatea şi Diversitatea şi Conservarea resurselor Terrei.
Lucrarea se sprijină pe un volum impresionant de informaţii, preponderent statistice, din sursele cele mai autorizate, ale ONU şi ale altor organisme internaţionale, informaţii interpretate cu prudenţă de către autor. Cu toate acestea, nu trebuiesc omise nici capcanele pe care le poate ascunde o analiză necorelativă, nediferenţiată, fragmentară şi unilaterală a datelor statistice şi în afara contextului istoric al fenomenelor şi proceselor economice, politice şi sociale. De aceea, considerăm că nimic nu poate fi mai dăunător pentru analiza economică, decât o preluare mecanică a datelor statistice fără o analiză critică şi a le extrapola fără discernământ la situaţii cu totul diferite şi în alte condiţii istorice de spaţiu şi timp. În economie nu există experimente de laborator precum în ştiinţele exacte. Tocmai de aceea extrapolările unor performanţe din lumea industrializată către lumea subdezvoltată, de la o etapă la alta, de la un continent la altul şi chiar de la o ţară la alta nu pot fi pe deplin valabile. Noi încercăm să argumentăm în această lucrare, că nu există modele ideale universal valabile şi care trebuie copiate şi, că în general modelul actual de dezvoltare este un model prădalnic, sălbatic, canceros, care îl înstrăinează pe om de culcuşul lui natural, precum şi de semenii săi, în goana nebună după câştig şi de multe ori după un câştig fără muncă. în aceste condiţii, se poate spune că societatea omenească se află astăzi în faţa unei dileme fundamentale între „A fi sau a nu fi”, ca să folosesc această sintagmă schakesperiană.
XIII
Iată de ce, acest model trebuie schimbat şi căutată o nouă alternativă a dezvoltării, care să fie tot mai mult în folosul omului. Desigur, în această privinţă nu există reţete universal valabile, nu există modele ideale de tip capitalist sau socialist, care să fie copiate sau chiar adaptate fără discernământ le unele ţări. Noi argumentăm însă în această lucrare necesitatea trecerii la o altă cale a dezvoltării, care ar urma să îmbine elementele pozitive din cele două sisteme capitalist şi socialist şi să le modeleze treptat condiţiilor specifice ale zonelor şi ţărilor, în favoarea Omului şi a condiţiei sale umane. Aş dori să avertizez cititorul că nu trebuie să primească de-a gata toate concluziile acestei lucrări ca nişte reţete. Complexitatea problemelor, caracterul atât de specific al multora dintre ele, obligă la prudenţa necesară, iar cititorul cu experienţa lui de viaţă şi cu filozofia lui poate să completeze ideile acestei cărţi cu propriile lui convingeri şi opţiuni, le poate şi respinge, dar numai pe bază de argumente incontestabile.
Deşi se abordează probleme atât de grave, ce privesc mersul dezvoltării omenirii, ideile cuprinse în această carte, nu sunt apocaliptice, nu prevestesc sfârşitul lumii la acest început de veac şi de mileniu, problema fundamentală a acestei lucrări, este aceea de a constitui încă un serios avertisment pentru ca omenirea să devină conştientă de riscul pe care îl prezintă caracterul prădalnic al modelului actual de evoluţie şi în deplină cunoştinţă de cauză, să întreprindă măsuri energice viabile, pentru a construi, pe o bază nouă, un scenariu al propriei sale existenţe, al propriului său destin. Este posibil, ca în condiţiile actualului model de dezvoltare, a poluării fizice, spirituale şi morale, planeta să fi devenit mai urâtă şi mai puţin ospitalieră pentru om. Dar aceasta încă nu trebuie să ne ducă la disperare şi agonie, ci dimpotrivă la o speranţă, la un optimism prudent care să ne îndemne la acţiune, a o previziune credibilă mondială, la solidaritate şi încredere în forţele creatoare ale ştiinţei şi ale omului. De altfel, în mod retoric ne-am putea pune şi o astfel de întrebare: Ce urâtă şi ce sălbatică ar fi astăzi Planeta fără Om. Dar nu trebuie să uităm nicio clipă agresiunea sălbatică a omului asupra mediului său natural, când Natura ar putea să facă şi „SALTURI” şi vorba poetului: „Tare ni-e teamă/ C-am putea fii azvârliţi pe o altă planetă/ Din … Nebăgare de seamă!”
În încheiere doresc să exprim mulţumirile mele domnului prof. univ. dr. Vasile Cândea, Preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România pentru aprecierile şi observaţiile competente cuprinse în prefaţa acestei lucrări. Mulţumesc, de asemenea colegului meu, domnului profesor univ. dr. Marius Băcescu, Preşedintele Secţiei de ştiinţe economice, juridice şi sociologie, pentru interesul statornic care 1-a acordat ca această lucrare să apară a timp şi în bune condiţiuni.

Autorul