CEI OPT MAREŞALI AI ROMÂNIEI (ISBN 978-606-8371-95-5)


Autori: Generalul de brigadă (r) dr. FLORIAN TUCĂ, Colonel (r) dr. EUGEN SITEANU,
Colonelul (r) LAURENŢIU DOMNIŞORU, Comandor (r) MARIUS POPESCU-CĂLĂRAŞI

Anul apariţiei: 2014

Nr. pagini: 210 pagini

ISBN: ISBN 978-606-8371-95-5

Domeniu: Biografii Mareșalii României

Disponibilitate: Tiraj epuizat (La cerere – 20 lei)

Citește cartea

Despre carte:

„Câţi mareşali a avut România?”

Iată o întrebare cu care noi, autorii cărţii de faţă, ne-am adresat mai multor categorii de cetăţeni din ţara noastră atunci când ne-am decis să întocmim lucrarea pe care am intitulat-o direct şi expresiv, zicem noi, „CEI OPT MAREŞALI AI ROMÂNIEI”, adică atâţia câţi au fost în realitate. Spre surprinderea noastră, răspunsurile pe care le-am primit aveau să fie, de cele mai multe ori, diferite şi incomplete. Unii cetăţeni, cu precădere oameni de rând, dar şi elevi, studenţi sau chiar cadre didactice, au apreciat că România a avut trei sau patru mareşali, alţii că a avut cinci, şase sau şapte. Foarte puţini oameni cu care am discutat pe problema ce ne interesa, printre ei numărându-se şi specialişti în istoria noastră naţională, gazetari şi ofiţeri în activitate sau în rezervă, ne-au spus, direct şi exact, ceea ce noi ştiam cu certitudine şi anume că „România a avut un număr de opt mareşali”. Iată care sunt aceştia, pe care îi vom nominaliza aici în ordinea în care ei au primit această înaltă şi onorantă demnitate: regii României Carol I, Ferdinand I şi Carol al II-lea; foştii militari de carieră Alexandru Averescu şi Constantin Prezan, regele Alexandru I al Iugoslaviei, regele Mihai I şi Ion Antonescu, adică cel de-al treilea militar de carieră. Spre bucuria şi satisfacţia noastră, câţiva istorici cu care am dialogat ceva mai pe larg mai cunoşteau un fapt deosebit de interesant strâns legat de tema care ne interesa şi anume că regele Carol I a avut acea înaltă şi onorantă demnitate pe care o primise nu de la statul român, ci de la cel german şi cel rus, în cazul său fiind vorba de titlul de „feldmareşal” al Germaniei şi de „mareşal” al Rusiei. De aceea, iniţial manuscrisul era intitulat   „Cei şapte mareşali ai României”.

Potrivit opiniilor noastre, despre o parte dintre mareşalii la care ne referim s-a scris, până acum, destul de puţin în literatura istorică românească şi străină, dar nu întotdeauna exact şi argumentat. Pe această linie, am putut constata, spre surprinderea noastră, printre altele, că până şi în unele lucrări biografice dedicate în mod direct şi expres unor foşti mareşali ai României, aşa cum sunt regii Ferdinand I şi Carol al II-lea sau fostul şef al statului român, Ion Antonescu, se vorbeşte nu doar tangenţial şi sumar despre demnităţile, titlurile sau gradele lor de mareşali, ci în unele dintre aceste cărţi nici măcar nu se amintesc numele lor în postura onorantă a demnităţii, a titlului ori a gradului de mareşal. Ţinându-se seama de aceste omisiuni sau minusuri, autorii acestui volum s-au străduit ca în cuprinsul cărţii să umple acele goluri şi să se refere, mai întâi de toate, la conţinutul noţiunii de mareşal, apoi la însemnele de mareşal, la actele legislative strâns legate de acordarea demnităţii de mareşal, iar după aceea să prezinte o recentă biografie şi să reliefeze meritele fiecărui personaj în parte care a devenit mareşal al României. În cuprinsul volumului, aspectele strâns legate de meritele concrete pe care fiecare dintre cei opt mareşali le-a avut pentru a primi înaltul şi onorantul titlu, ca şi ecoul pe care l-a avut în epocă acordarea demnităţii, a rangului sau a gradului militar, reprezintă după opiniile noastre, esenţa acestei lucrări. În mod concret, pentru fiecare mareşal în parte se consemnează sau se relatează, printre altele: anul şi locul de naştere, studiile urmate, funcţiile îndeplinite, gradele şi decoraţiile pe care le-au primit; decretul regal sau de stat prin care personalităţile vizate au primit demnitatea sau titlul de mareşal, „Bastonul de Mareşal” şi textul complet al actelor de identitate al fiecărui mareşal în parte, adică al „Cărţii de Mareşal”. Rămâne, în mod firesc, ca cititorul să aprecieze cât de bogate, de interesante şi de utile sunt informaţiile puse în valoare de către semnatarii cărţii.

Lucrarea a fost structurată pe următoarele capitole:

  • Etimologia şi evoluţia noţiunii de mareşal;
  • Însemnele purtătorilor demnităţii de mareşal al României;
  • Regele Carol I, primul mareşal al României;
  • Al doilea Mareşal al României, regele Ferdinand I;
  • Al treilea Mareşal al României, Carol al II-lea;
  • Al patrulea Mareşal al României, Constantin Prezan;
  • Al cincilea Mareşal al României, Alexandru Averescu;
  • Al şaselea Mareşal al României, regele Alexandru I al Iugoslaviei;
  • Al şaptelea Mareşal al României, regele Mihai I;
  • Al optulea Mareşal al României, Ion Antonescu;
  • În loc de încheiere: unele mărturisiri şi câteva concluzii;
  • Bibliografie selectivă.

Autorii